A fost frumos, a inceput pe la ora 10 aproximativ, eram 21 de persoane, ma asteptam la mai multi, dar se pare ca m-am inselat, ceea ce conteaza e ca am avut ceva de invatat, ne-am lamurit cu privire la ce inseamna de fapt IUBIREA si nu numai eu, cred ca tuturor n-i s-au "limpezit" apele...
La fel cum El ne-a salvat pe noi, sacrificandu-se pe El, la fel ar trebui sa facem si noi, exact ca iubirea de gen Agape. Ar fi multe de spus, dar prefer sa ma rezum doar la aceste cuvinte...
Iubirea este indelung rabdatoare, binevoitoare, nu se manie, nu uraste, nu este invidioasa, Iubirea le suporta pe toate, le crede pe toate, le spera pe toate si nu in ultimul rand le indura pe toate.
Dar mai mare decat toate este: IUBIREA
vineri, 27 august 2010
Eram nerăbdător s-o văd, eram nerăbdător s-o admir, eram nerăbdător să vorbesc cu ea măcar 5 minute... Dar se pare că toată aşteptarea mea a fost degeaba.
Cât se schimbă o persoană într-o perioadă scurtă de timp şi cât de mult poate să "doară" aceasta schimbare...
Am stat cu ea, am vorbit cu ea, dar se vedea că nu mai e aceeaşi ea pe care o cunoşteam, totul era atat de diferit, chiar şi prietenii s-au acum ne priveşte doar ca pe nişte foşti...?
Ideea e că... lumea se schimbă, la fel şi noi, s-au doar unii dintre noi...
CHRISS: am scris asta ca te-am visat azi noapte
si m-am trezit ciudat cu un fior ce-aluneca pe spate
credeam ca am uitat de toate
da' nu se poate astea-s vise colorate
intr-o lume plina numai de nuantze gri
dar o s-o ard pe bune fara poezii
tu,esti si vei fi cea mai speciala.
eu voi ramane doar tipu din scoala generala.
c-avem istorie la cat timp a trecut
si cat timp am pierdut ca m-am gandit prea mult
si cand ti-am scris 'ai ramas'
am crezut ca voi pune punct da uite n-am putut
si daca acum te-as vedea n-as vrea decat sa te pot imbratisa
dar deja m-am trezit
deci tre' sa-mi iau adio
da' ne vedem in vis in L.A. sau Rio
ALLEXANDRA: din cand in cand iti faci loc din nou in inima mea
nu voi putea uita c-ai fost o parte din ea
candva ...
CHRISS: si tin minte ce vise-aveam
ce copii eram
toata ziua stateam la mine-n pat ne priveam ne stiam
din priviri ne cunosteam
cat radeam
acum doar simple amintiri ce-mi vine in cap
cand ma uit pe geam
spunea-i ma iubesti stiam
am zis c-o dau pe bune fara poezii
da tu ramai poezia mea sa stii
si cand vei auzii piesa mea vei stii
ca e despre noi si poate vei zambii
da sigur vei uita a doua zi
cum ai uitat si cand eram copii.
dar vei simtii un strop din ce-ai simtit atunci
iti spuneam "cand vei fi cu mine tu nu va mai trebui sa plangi"
si treceau zile, uitai de tine, pana ai uitat de noi
ALLEXANDRA: din cand in cand iti faci loc din nou in inima mea
nu voi putea uita c-ai fost o parte din ea
candva...
CHRISS: si-ti promit tie
poate asa ma voi tine de cuvant si nu voi mai scrie
poezie despre ce putea sa fie
ca n-a fost sa fie, n-a fost sa fie.
astea-s ultimele mele cuvinte
desi nu ma mai auzi de mult doar ti-aduci aminte
e ceva din trecut care a trecut
gata stiu te-am pierdut ti-am spus de mult
da' din cand in cand
sa nu te superi dak te primesc in gand
si daca-ti cant sau daca sunt cuprins de amintiri
cand te aud in gand razand
sau iti aud pasii plecand.
cand spuneai "gata!" si te-ndepartai plangand.
atat mi-a mai ramas si iti multumesc pentru tot
tu mi-ai fost antidot.
ALLEXANDRA: din cand in cand iti faci loc din nou in inima mea
nu voi putea uita c-ai fost o parte dïn ea
candva...
Au trecut 3 ani de zile, 3 ani în care s-au întâmplat multe, am descoperit multe, am trăit multe şi am avut momente mai mult sau mai putin plăcute, dar au fost... Pentru mine... totul a început aproximativ acum 2 ani în urmă, având parte de o experienţă neplăcută, am ajuns la concluzia că este mult mai bine dacă El ar fi cu totul în viaţa, nu doar o bucăţică. Am vorbit cu Super Padre, i-am povestit prin ce am trecut şi S.P. m-a ajutat să trec peste momentele urâte care au durat 1-2 ani şi să o iau de la capăt. După o perioadă de timp, m-am hotărât să fac o sinteză a celor 1-2 de "chin" şi să fac publică povestea, deoarece ştiu că nu sunt singurul cu momente urâte, sunt mult mai mulţi ca mine (eu din trecut)... Aici am început o nouă viaţă, nu mai era o viaţă doar cu plăceri şi senzaţii care se vedeau doar pe exterior, simţeam într-adevăr că ceea ce fac şi ceea ce realizez, mă face să simt şi pe interior acele senzaţii, cu alte cuvinte simţeam că sufletul trăieşte, nu mai era ofilit. Acum... ceea ce-mi rămâne de făcut este să trăiesc aceleaşi bucurii, aceleaşi sentimente, aceleaşi experienţe pe care le-am avut, doar că de acum vor fi la timpul trecut, "A fost odată...". S.P. chiar de uneori am vorbit fără să-mi dau seama, îmi pare rău şi ştiu că aţi trecut peste... acum ţin să vă mulţumesc pentru ce aţi făcut pentru mine şi pentru noi toţi, veţi rămâne în sufletele noastre, vă iubim şi... Succes pe mai departe, să fiţi la fel de puternic şi să nu uitaţi, noi vă IUBIM, suntem alături de dumneavoastră şi sunt sigur că şi dumneavoastră sunteţi alături de noi, ca de fiecare dată... pentru că viaţa multora dintre noi s-a schimbat datorita mâinii tale care a fost mereu întisă spre a prinde o alta în cădere.
Vă mulţumim şi veţi rămâne în sufletele noastre PADRE >:D<
Doamne, ajută-mă să abordez fiecare nouă zi cu o minte înţeleaptă, cu un suflet mare şi un spirit puternic.
Ştiu că întotdeauna El ne ajută chiar de noi nu vedem, mai bine zis nu vrem să vedem, ne oferă în fiecare zi ceva minunat, ceva diferit, mai pe scurt, în fiecare zi experimentăm ceva nou-nouţ mai mult sau mai puţin plăcut de noi uneori. Ieri e istorie, mâine e mister, azi e un dar. Un dar de împărţit cu restul. De aceea trebuie să fim în fiecare fericiţi, chiar de viaţa nu este uşoară, e bine să ne bucurăm de fiecare zi pe care o trăim pentru a putea experimenta misterul de mâine...
Oare de ce lumea asta începe să o ia razna? Aş dori un răspuns la întrebarea asta, de ce o persoană-(rămâne anonimă)-mai tot timpul se enervează când este refuzată? Exact aceeaşi situaţie a fost şi azi dimineaţă când am refuzat acea persoană pentru că aveam altceva de făcut şi imediat au început să cadă nişte vorbe care nu au fost ca oricare altele, având în vedere că au fost spuse pe un ton destul de răstit... După toate astea am plecat destul de nervos şi am stat câteva ore departe... şi aş fi stat până în noapte, dar a început să sune telefonul, să primesc mesaje şi m-au făcut să mă întorc înapoi.
Pentru câteva momente eram gata să fac lucruri pe care nu mi-am imaginat vreodată că le pot face, dar acum am văzut că sunt în stare să le fac şi probabil că la următoarea abatere le voi face, indiferent de riscuri... Am simţit cum răbdarea mea a început s-o ia razna... Nu există zi în care să nu dau cu capu' de astfel de întâmplări. Răspunsul la toate acestea, pe cât de simplu, atât de adevărat, STRESUL şi SINGURATĂTEA, acestea sunt singurele motive din cauza cărora nu putem avea o viaţă liniştită...
Te-ai simţit vreodată singur, părăsit? Ai simţit vreodată că toţi prietenii tăi sunt ocupaţi, că ai tăi se fac că nu văd cât eşti de disperat? Ai simţit şi tu nevoia, poate nu o dată să-ţi destăinui cuiva ceea ce ai pe suflet. Apoi... ştiu că nu toată lumea poate să se destăinuie mamei sau prietenilor, sau chiar să scrie într-un jurnal. După părerea mea face mult bine faptul că te descarci, faptul că poti să plângi atunci când simţi nevoia. Aşa poţi să treci mai departe, să încerci să uiţi răul care ţi s-a întâmplat, să-ţi continui viaţa, sau s-o iei de la capăt. Aşa poate vei găsi chiar o rezolvare a problemelor tale.
Ei bine... prin asta am trecut şi eu şi sunt sigur că nu sunt singurul. De ce am simţit toate astea? Simplu, cât se poate de simplu, nu am ştiut ce şi unde să caut, până când s-a aprins becul, am găsit încrederea în două persoane, care de altfel nu erau departe ci, în cercul meu de prieteni. Cu alte cuvinte am riscat, dar ştiam că nu-mi va părea rău dacă voi face pasul acesta sau că voi risca şi voi câştiga.
Toate astea sau întâmplat după ce am schimbat cercul de prieteni, în primul cerc de prieteni eram fericit, dar nu era o fericire completă, eram fericit doar pe exterior în interior eram distrus şi disperat, dar nu-mi dădeam seama sau nu voiam să-mi dau seama, era o suferinţă care mă distrugea încet dar sigur, ca un fel de drog, simţeam doar plăcere şi nimic mai mult. Au început să apară şi ceva probleme, care m-au făcut să-mi dau seama că nu e bine ceea ce fac şi imediat s-a întâmplat minunea.
Aşa că pe ei i-am lăsat căutându-mi alt grup pe care l-am găsit foarte repede şi care este destul de mare.
Deci... nu contează ce ai în viaţă ci pe cine ai în viaţă
duminică, 16 mai 2010
FINAL Oltchim-Viborg 31-32/Viborg câştigă Liga Campionilor!/Oltchim, vicecampioana Europei Viborg a castigat (din nou) Liga Campionilor, de data aceasta la Bucuresti, in fata formatiei Oltchim Ramnicu Valcea. Elevele lui Radu Voina au incercat sa remonteze handicapul de sapte goluri (28-21) inregistrat in meciul tur, dar minunea nu s-a intamplat. In fata a 6.000 de spectatori in Sala Polivalenta, Oltchim a pierdut 31-32 in fata campioanei Danemarcei, dar a castigat respectul unei tari intregi pentru parcursul fenomenal din acest an in Liga Campionilor. Viborg castiga pentru a doua oara consecutiv trofeul, iar Oltchim, echipa noastra, este vicecampioana Europei. Va multumim fetelor! Viborg s-a aflat in fata celei de-a cincea finale de Liga Campionilor din istorie, nordicele impunandu-se in 2006 si 2009. Danezele au castigat, la Bucuresti, pentru a doua oara consecutiv trofeul Ligii Campionilor la handbal feminin. Partida din Sala Polivalenta se anunta a fi una extrem de dificila pentru Oltchim, dar jucatoarele noastre, impinse de la spate de un public minunat, au sperat sa poata infaptui o minune si sa rastoarne in finala, pentru prima oara in istoria competitie, handicapul de sapte goluri. Meciul a inceput cu dreptul pentru valcene, fetele lui Radu Voina inscriind trei goluri la rand, chiar daca Viborg a marcat prima. Pe parcursul primei reprize, lucrurile au fost echilibrate, dar incet, incet danzele au inceput sa se detaseze. In minutul 15 scorul era 10-10, iar la finalul primei reprize formatia daneza conducea cu 15-16. Repriza secunda a inceput mai bine pentru Viborg, in minutul 37 danezele conduceau cu 17-21. Fetele lui Radu Voina, impinse de publicul din Sala Polivalenta, au revenit, iar in minutul 52 au reusit sa egaleze la 28. Finalul a fost foarte disputat, ambele formatii ratand mai multe sanse sa se desprinda. In final, Viborg s-a impus cu 31-32 si si-a asigurat trofeul Ligii Campionilor. Viborg castiga, dar Oltchimul nu pierde! Oltchimul a castigat respectul si laudele tuturor romanilor pentru parcursul spectaculos de anul acesta din Champions League. Datorita fetelor lui Radu Voina, nu doar Oltchim, ci o intreaga tara si o Sala Polivalenta (prea mica din pacate) au jucat cea mai prestigioasa finala din handbalul feminin de club.
Respect fetelor! Va multumim! Iar anul viitor sa facem urmatorul pas! http://sport.hotnews.ro/stiri-teamball-7277125-final-oltchim-viborg-31-32-viborg-castiga-liga-campionilor-oltchim-vicecampioana-europei.htm
miercuri, 28 aprilie 2010
Happy Birthday to you Happy Birthday to you Happy Birthday Dear..... Happy Birthday to you >:D<
Echipa de handbal feminin Oltchim Ramnicu Valcea s-a calificat in finala Ligii Campionilor, dupa ce a castigat meciul retur cu Gyor ETO, scor 24-20. Dupa ce in prima mansa din Ungaria a facut un meci mare, terminat la egalitate (25-25), Oltchim s-a autodepasit si a avut o noua evolutie incredibila in fata formatiei maghiare. Prima repriza s-a disputat sub auspiciul echilibrului, insa romancele au intrat in avantaj cu un gol (11-1). Partea a doua a fost la discretia romancelor, care au facut legea in extrema dreapta, unde Ada Nechita a facut meciul vietii si a inscris goluri esentiale pentru calificarea Oltchimului. Un rol important l-a avut si portarul Paula Ungureanu, aceasta scotand cateva mingi incredibile la aruncarile puternice trimise de Anita Gorbicz. In finala Ligii Campionilor, Oltchim Ramnicu Valcea va intalni formatia daneza Viborg, care a trecut in semifinale de Larvik. Oltchim nu va putea disputa meciul din Romania la Ramnicu Valcea, acesta urmand a fi programat in Sala Polivalenta din Bucuresti.
Desfasurarea meciului: Oltchim-Gyor 24-20 (final) 45-Oltchim-Gyor 17-13 Oltchim continua drumul... 50-Oltchim-Gyor 18-15 Paula Radulescu are cateva interventii senzationale, insa romancele se relaxeaza in atac 55-Oltchim-Gyor 23-17 Ada Nechita este de neoprit si ne apropie cu un pas urias spre finala! 60-Oltchim-Gyor 24-20(final) Oltchim castiga si se califica in finala Ligii Campionilor, unde va intalni Viborg!
Felicitari fetelor
Articol descarcat de pe http://www.ziare.com/articole/liga+campionilor+handbal
sâmbătă, 17 aprilie 2010
Am revenit cu o noua postare si am ales sa vorbesc despre asta foarte scurt... B.P.(P) trece printr-o perioada mai dificila... incerc din rasputeri s-o ajut, de ce? pentru ca tin la persoana respectiva, doar ca amici... important e ca acea persoana m-a ajutat cand am trecut si eu prin astfel de momente... intr-un fel ma simt dator si vreau sa ajut atata timp cat si eu am fost ajutat... sunt refuzat, dar cu toate acestea nu ma dau batut... asadar B.P.(P) da-mi voie sa te ajut...
luni, 5 aprilie 2010
Top 25 Dance/Club songs
duminică, 4 aprilie 2010
CRISTOS A INVIAT
sâmbătă, 3 aprilie 2010
Calea Sfintei Cruci
duminică, 21 martie 2010
Ce înseamnă Scout
vineri, 19 martie 2010
Am fost la "Festivalul Luminii"
Acest eveniment a fost organizat de către Cercetaşii de la Insula Cercetaşilor, la care am participat şi eu tot ca organizator dar unul mai mic, important e faptul că am contribuit şi eu câtuşi de puţin... Am încărcat şi o poze că să se şi vadă despre ce este vorba.
