Te-ai simţit vreodată singur?

Te-ai simţit vreodată singur, părăsit? Ai simţit vreodată că toţi prietenii tăi sunt ocupaţi, că ai tăi se fac că nu văd cât eşti de disperat? Ai simţit şi tu nevoia, poate nu o dată să-ţi destăinui cuiva ceea ce ai pe suflet. Apoi... ştiu că nu toată lumea poate să se destăinuie mamei sau prietenilor, sau chiar să scrie într-un jurnal. După părerea mea face mult bine faptul că te descarci, faptul că poti să plângi atunci când simţi nevoia. Aşa poţi să treci mai departe, să încerci să uiţi răul care ţi s-a întâmplat, să-ţi continui viaţa, sau s-o iei de la capăt. Aşa poate vei găsi chiar o rezolvare a problemelor tale.


Ei bine... prin asta am trecut şi eu şi sunt sigur că nu sunt singurul. De ce am simţit toate astea? Simplu, cât se poate de simplu, nu am ştiut ce şi unde să caut, până când s-a aprins becul, am găsit încrederea în două persoane, care de altfel nu erau departe ci, în cercul meu de prieteni. Cu alte cuvinte am riscat, dar ştiam că nu-mi va părea rău dacă voi face pasul acesta sau că voi risca şi voi câştiga.

Toate astea sau întâmplat după ce am schimbat cercul de prieteni, în primul cerc de prieteni eram fericit, dar nu era o fericire completă, eram fericit doar pe exterior în interior eram distrus şi disperat, dar nu-mi dădeam seama sau nu voiam să-mi dau seama, era o suferinţă care mă distrugea încet dar sigur, ca un fel de drog, simţeam doar plăcere şi nimic mai mult. Au început să apară şi ceva probleme, care m-au făcut să-mi dau seama că nu e bine ceea ce fac şi imediat s-a întâmplat minunea.
Aşa că pe ei i-am lăsat căutându-mi alt grup pe care l-am găsit foarte repede şi care este destul de mare.

Deci... nu contează ce ai în viaţă ci pe cine ai în viaţă